Fascinația pentru inteligența artificială a început secolul trecut, pe vremea când omenirea era foarte departe de tehnologiile fără care nu ne putem imagina viața astăzi. Am hotărât să tratăm acest subiect într-o mini-serie de articole, iar acum vă prezentăm primul episod, în care ne vom concentra pe începuturile unei ere în care roboții se apropie de inteligența umană. Poate că avem impresia că inteligențele artificiale sunt o noutate, dar adevărul e că oamenii de știință se gândesc la roboți asemănători omului de dinainte să se gândească la computere. Ideea s-a răspândit rapid iar, fără să-și dea seama, omul și-a creat adversarul perfect, unul pe care nu îl poate depăși.

Totul a început odată cu Al Doilea Război Mondial, evenimentul care a dus la dezvoltarea fără precedent a neuroștiințelor și computerelor. Alan Turing a fost cel mai important om pe care l-a avut Marea Britanie, și chiar lumea, în lupta cu Germania nazistă. Alături de o echipă de matematicieni și criptografi, Turing a încercat și a reușit să spargă codul Enigma folosit de germani, creând un computer special pentru acest scop. Enigma a fost coșmarul Aliaților în Al Doilea Război Mondial, iar Turing s-a gândit că doar o mașină poate bate o mașină și un cod socotit drept imposibil de spart. Enigma funcționa după un principiu simplu, în aparență: era dotată cu o tastatură prin care se introduce textul, literă cu literă, dar iese un alt mesaj și doar cine are cheia potrivită îl poate citi. Cheia se schimba în fiecare zi, de aceea Aliații au avut mult de muncă până să spargă codul. Mașina Enigma controla fiecare simbol prin rotoare, iar germanii au ales să schimbe codul zilnic, pentru ca inamicii să nu aibă timp să găsească cheia potrivită.

Mașina creată de Turing pentru a descifra codurile Enigma a avut două nume: „Bombe“ și „Victory“. Turing a eficientizat, practic, o creație a unei echipe poloneze care a reușit să spargă codul Enigma în anii ’30. În 1936, omul de știință a publicat un articol în care a descris „mașina universală Turing”. El a fost astfel primul om de știință care dorea să creeze programe pentru o mașină care să îi permită să îndeplinească mai multe sarcini în același timp, precum computerele zilelor noastre.

Testul Turing și cele trei legi ale roboticii

După Al Doilea Război Mondial, Turing a explorat domeniul inteligenței artificiale, definindu-i criteriile logice, aflate încă în vigoare și în zilele noastre, concepând în 1950 celebrul „test Turing”, despre care Turing credea că poate răspunde la întrebarea „Vor putea mașinăriile să gândească?”

Testul Turing măsura capacitatea mașinăriilor de a se comporta cât mai asemănător oamenilor. Turing presupunea că în jurul anului 2000, computerul va ajunge la performanța de a îl putea induce în eroare pe cel care pune întrebările, în cel puțin 30% din cazuri, iar savantul nu era singurul de această părere.

Isaac Asimov e celebru pentru că și-a imaginat tot felul de tehnologii, civilizații și, per total, o dezvoltare pe multe secole a omenirii. Într-un articol publicat pe 16 august 1964 în „The New York Times“, Asimov încerca să prevadă ce vom avea noi în 2014 și, chiar dacă a fost destul de exact, a supraestimat puțin omenirea.

„Roboţii nu vor nici prea buni, nici prea populari până în 2014, dar ei vor exista. Dacă maşinile de calcul sunt atât de inteligente astăzi (n.r.: cu referire la computerele IBM care traduceau din rusă în engleză), atunci ce nu s-ar putea face în 50 de ani? Vor fi astfel de computere, mult mai mici, care vor deveni «creier» pentru roboţi”, scria Isaac Asimov în articolul pentru NYTimes cu referire la dezvoltarea roboţilor. Aceste creiere mici sunt smartphone-urile pe care le folosim astăzi.

Isaac Asimov a adus aminte şi de slujbe, de cum cele de rutină nu vor mai fi îndeplinite de către oameni. „În 2014, maşinăriile vor putea fi capabile să facă mare parte din slujbele care implică rutină. Omenirea va avea astfel o cursă a înarmării cu maşinării bune. Dar asta va avea consecinţe asupra sănătăţii psihice, astfel că îndrăznesc să spun că psihiatria va fi cea mai importantă specializare medicală“. În final, a identificat o specializare a oamenilor, care, astăzi, e motivul principal pentru care roboții nu ne pot lua locurile de muncă: „Cei care se vor putea specializa în lucruri care necesită creativitate vor fi un soi de elită a omenirii, pentru că ei vor face mai mult decât să servească o maşinărie“, nota el.

În 1950, a fost publicat I Robot, o colecție de povești scurte scrise de Asimov. Scrierile au rămas în istorie pentru cele Trei Legi ale Roboticii, create pentru a împiedica mașinăriile să se întoarcă împotriva noastră. Cu toate că Asimov și-a imaginat un viitor în care roboții nu erau mult mai diferiți de oameni, mai aveau să treacă ceva ani până când o mașinărie să fie în stare să ”provoace” testul Turing.