Masini ce gandesc si fiinte artificiale apar in miturile grecesti, cum ar fi Thalos din Creta, robotii de aur ai lui Hefaistos si Galatea lui Pygmalion. Fenomenul de antropomorfizare apare in toate civilizatiile, incepand cu statuile sacre venerate in Egipt si in Grecia, si continuand cu masinariile lui Yan Shi, ale lui Heron din Alexandria, Al-Jazari sau Wolfgang von Kempelen. Era raspandita credinta conform careia fiinte artificiale ar fi fost creeate de catre Geber, Judah Loew si Paracelsus. Povestirile despre aceste creaturi si a lor soarta pun in discutie aceleasi sperante, temeri si probleme etice comune I.A.-ului.


Frankenstein-ul lui Mary Shelley pune o alta intrebare cheie in etica masinilor inteligente: daca o masina are inteligenta, ar putea sa si simta? Iar daca simte, are aceleasi drepturi ca si oamenii? Aceasta idee apare in science-fiction-ul modern: filmul „Artificial Intelligence: A.I.” ne prezinta o masina construita sub forma unui baietel, care a primit capacitatea de a simti emotii umane, printre altele si capacitatea de a suferi. Aceasta problema cunoscuta sub numele de „drepturile robotilor” e luata in considerare de „Institute for the Future” din California, desi unii critici considera ca e mult prea devreme, ca sa se puna in discutie asa ceva.


Un alt aspect explorat atat de scriitorii de science-fiction cat si de futuristi, e impactul I.A.-ului asupra societatii umane. I.A.-ul a aparut drept servitor (R2D2 din Razboiul Stelelor), camarad (Data din Star Trek), o extensie a abilitatilor umane (Ghost in the Shell), cuceritor (Matrix), dictator (With Folded Hands), exterminator (Terminator), si ca rasa (Asurans din Stargate Atlantis). La nivel academic s-au luat in considerare anumite consecinte: scaderea cererii pentru munca umana, marirea abilitatilor si experientelor umane si o redefinire a identitatii umane si a valorilor sale primordiale.


Anumiti futuristi sustin ca I.A.-ul va transcede limitele progresului si va transforma umanitatea intr-un mod fundamental. Folosind legea lui Moore Ray Kurzweil a ajuns la concluzia ca pana in anul 2029 ,calculatoarele personale vor avea aceeasi putere de procesare ca si creierul uman, si ca pana in 2045, I.A.-ul va putea sa se autoproiecteze si imbunatateasca singur, acest scenariu a fost definit de Vernir Vinge ca „singularitate tehnologica”. Edward Fredkin crede ca I.A.-ul este urmatorul pas evolutiv, o idee propusa si de Samuel Butler in cartea sa, „Darwin Among the Machines” (1863) , si dezvoltata de George Dyson intr-o carte cu acelasi nume, in 1998. A fost luata in considerare si ideea ca e posibila o unire a omului cu masina, aparitia unor cyborg-i care sa depaseasca in abilitati, atat pe om, cat si pe masina. Aceasta idee se numeste transumanism, are ca sursa pe Aldous Huxley si Robert Ettinger, mai nou e asociata cu proiectantul de roboti, Hans Moravec, ciberneticianul Kevin Warwick si inventatorul Ray Kurzweil. Transumanismul a fost ilustrat in fictiune, cel mai bun e exemplu e „Ghost In the Shell”.