Tehnologia 1G a devenit populara in anii '80 si permitea folosirea telefoanelor fara fir pentru comunicare. 2G s-a lansat in 1991 si, ca beneficiu suplimentar, se puteau trimite mesaje SMS, iar conversatiile erau criptate. In 2007, 200 de milioane de utilizatori foloseau deja tehnologia 3G, care permitea navigarea pe internet cu ajutorul telefoanelor mobile si aparitia dispozitivelor de tip smartphone. Tehnologia 4G a fost lansata in 2009, in Suedia si Norvegia, si presupunea navigarea rapida pe internet direct de pe telefonul mobil, comunicare video, o acoperire mult mai buna si streaming HD.
Tehnologia 5G introduce in ecuatie multiplexarea spatiala, care este o metoda prin care mai multe semnale digitale sau analogice sunt combinate intr-un semnal unic, intr-un mediu comun de transmisie. Scopul acestei metode este de a partaja o resursa scumpa; in telecomunicatii, mai multe apeluri telefonice pot fi efectuate simultan folosind aceeasi infrastructura, in mod transparent pentru utilizatori. Tehnologia 5G utilizeaza retele de antene digitale care detin mai multe elemente ca parte a statiilor de baza. Sistemele corespunzatoare se numesc Massive MIMO ( Multiple Input- Multiple Output), un sistem care foloseste un numar mare de antene pentru a facilita comunicarea rapida intre utilizatori.
Ca si in cazul retelelor 4G, cele 5G utilizeaza un sistem de celule care trimit date codificate prin intermediul undelor radio. Benzile de frecventa inalta, utilizate de tehnologia 5G, au o capacitate mai mare, o interfata radio modernizata si o arhitectura de retea regandita, iar releele sunt amplasate la o distanta mai mica unul fata de celalalt, acoperirea fiind completa.